Ultima verba

Sub noaptea fără stele, ce trist şi-nalţă glasul
Acel care fusese Isus... Veniţi, veniţi!
Toţi morţii din morminte sculaţi-vă, e ceasul!
Vin taina s-o dezvălui din moarte vă treziţi!

Şi-atunci, din toată lumea, mulţimile-adormite,
Sutimi şi milioane de morţi se deşteptau;
Pe când de sub linţoliu enormele-i orbite,
O tragică durere afară scăpărau...

Şi el, mai trist ca-n noaptea când se ruga pe munte,
Sub umbra tremurată a verzilor măslini,
Când se roşise alba-i sudoare de pe frunte,
Mai trist ca pe calvarul însângerat de spini,

Le zise: Biată turmă în noapte rătăcită,
Eu v-am minţit odată când vă spuneam că sus
V-aşteaptă după moarte o viaţă fericită,
Căci Tatăl nostru nu e, şi serafimii nu-s!

Eu vin din depărtarea neantului cea sumbră,
De unde larma lumii se pierde-n infinit,
Şi viu ca să adaug o pagină de umbră
La cartea de lumină ce-n vis am plăsmuit.

Să n-aşteptaţi zadarnic fanfara-nvietoare,
Căci cerul plin de îngeri e-o pânză de tablou...
Eu rătăcesc de veacuri prin golul fără soare,
Şi chem şi-a mea chemare e-n veci fără ecou!

Dar morţii înălţară obrajii lor de ceară,
Spre sfânta lui fantomă ce-atât au adorat,
Şi lacrimi de iubire picându-le, strigară:
Isuse blând, stăpâne, fii binecuvântat!

Aşa-i cântau în noapte virginile-n uimire;
Şoptea şi Magdalena: Fii binecuvântat!
Căci moartea ne-a fost dulce în visul de iubire
Pe care a ta vorbă în noi l-a semănat!

Martirii chiar în circuri zâmbeau cu nepăsare,
Sub gura sângerată a leilor flămânzi,
Şi moartea fioroasă li se părea scăpare
Când se gândeau la glasul şi ochii lui cei blânzi.

Şi toţi îngenuncheară: apostolul şi magul,
Şi regele şi sclavul, cel bun ca şi cel rău,
Şi toţi strigau: O, Doamne! pe când sporea şiragul,
Mărire ţie, veşnic slăvim numele tău!

Prin cerul gol trec albe divinele-ţi himere,
Şi crucea ta e farul în haosul perfid.
Mărire ţie! pentru sublima mângâiere,
C-ai fulgerat nădejdea în ochii ce se-nchid!

Şi dacă azi vro lume, în negurile mute,
Lipsită de credinţă spre moarte se înclină,
Aruncă-ţi de pe frunte linţoliul, şi du-te
Să-i porţi spre mântuire minciuna ta divină!