Ultima simfonie
De la Wikisource
| Ultima simfonie de Cincinat Pavelescu |
Nişte cântece-n surdină şir de note-abia şoptite,
Voci d-argint şi voci de aur de copii şi de fecioare,
Vagi acorduri rătăcite dintr-o muzică ce moare,
Şi ecoul prinde-n treacăt note-n zare risipite.
Dureroasa fâşiere-a unor frunze veştejite,
Tremurarea unor coarde mistice şi plângătoare,
Peste care un maestru plimbă degete uşoare,
Evocând melancolia unei patimi năbuşite.
Larma surdă şi blajină a zăpezii ce s-aşterne
Punând albu-ndolierii peste negru-ngropăciunii,
Voci de orgă, reci şi grave cum sunt nopţile eterne.
La mormântul meu această orchestrare vă implor:
Fără lacrimi, fără vorbe şi în ritmul rugăciunii,
În tăcere şi în noapte, să cobor, să cobor!
