Ulise/6
| ←5 | Ulise de Ilarie Voronca 6 |
7→ |
ca un golf spitalul te învăluie te primește
șerpii singurătății ling pereții ferestrele
aerul face bale la gură precum câinele de vânătoare
foaia de observație arată drumul stelelor
și fiecare duce între degete un termometru ca o ramură
de salcie
în duminica florilor mâhnirea e o crinolină de-a lungul zidului
paturile sunt ca școlărițe cu părul cearceafurile despletite
glasurile sunt scăzute ca gârlele în secetă
timpul îmbrăcat în halat alb trece pe lângă tine
ca păsările de mare cuvintele sunt vărgate
ești străin și un număr iată-le în loteria sălilor
doctorul agită o zăpadă cu mânecile
și ca un stol de ciori ochii ți-au năpădit brațele obrajii
orele se târăsc ca plante agățătoare
fundoianu te vizitează adesea și florile au surâsul
pe care l-ai observat în 1918 pe fața șefului de gară din blaj
caldă scama o simți ca degetele iubitei în mână
limba e un lacăt pe grilajul gingiilor
amintirile se rup ca bandajele rău făcute
foarfecă frunzele tăcerii pipăi
o tristețe și încă alta ca arșice
paturile sunt atât de aproape și totuși singurătatea
ca o temniță te izolează în mâl sunt gesturile surâsurile
plămânii te privesc ca două maimuțe tinere prin gratii
lumina stă deasupra ușii ca două coarne de cerb
îngrijitoarea clatină ca o legătură de chei oasele
vecinii de paturi schimbă între ei tutunul privirile
cum în parc invitații cărțile de vizită
fierbințeala încinge nicovala inimii sărută
pulpele ca arțarii descojite lămpile buzele
un singur suflet vă cuprinde pe toți cum un ocean
mărgeanele vapoarele
și tu nu te deosebești de ceilalți te-ai pierdut te vrei pe tine
dar obrajii se aseamănă între ei ca paturile
și noaptea îți cade pe cap ca o pungă de gheață