Toamna (George Coșbuc)
Toamna de George Coșbuc |
Toamna târziu
În noaptea cu lună,
Cum vâjâie codrul
Și geme și sună!
Din nordul cu neguri
Un vuiet răsare
Și vine și crește
Mai iute, mai tare;
Iar codrul aude,
Puternicul rege
Aude prin noapte
Și bine-nțelege
Al oștilor vuiet
Din norduri pornite -
El vrea să răscoale
Puteri obosite
Și-njură și urlă,
Că-și simte pierirea.
Și galben se face,
Nu poate s-adoarmă,
Nu-și află nici pace,
Și tremură codrul
Cu inima ruptă
De spaimă, se zbate,
Cu vântul se luptă,
Pocnește și sună
Și-și urlă durerea,
Căci vântul îl prinde
Și-l strânge de mijloc
Topindu-i puterea!
Și codrul se-ndoaie;
Și-l biruie vântul
Râzând îl sugrumă
Și-i rupe veștmântul
Și părul i-l smulge
Și-n văi îl aruncă.
Un țipăt răsare
Pe deal și pe luncă;
Grăbitele păsări
Cu vuiet aleargă
Și norii vin stoluri
Pe-ntinderea largă
De spaimă s-aascunde
Pârâul sub ghiață -
Și regele codru,
Din ultima viață
Suspină văzându-și
Pustiul, și geme
Și cade pe spate
Și moare cu fruntea
Pe pieptul naturii
Și moare natura
De jalea pădurii
În toamna târzie!
Noapte de vară - Mânioasă - Nu te-ai priceput - Fatma - Nunta Zamfirei - Cântecul fusului - Baladă albaneză - Armingenii - Rea de plată - Fata morarului - Crăiasa zânelor - Puntea lui Rumi - Gazel (Oamenii mă-nvinuiesc) - Rugămintea din urmă - Logică - Romanță - Legendă - Ex ossibus ultor! - Cântec (Zice vodă) - Poet și critic - Vântul - Vestitorii primăverii - Zobail - Pe lângă boi - Rada - Trei, Doamne, și toți trei - Baladă - La oglindă - Calul dracului - De pe deal - El Zorab - Toți sfinții - Supțirica din vecini - Numai una! - Regina ostrogoților - Brâul Cosânzenii - Dușmancele - Costea - Somnul codrilor - Recrutul - Fragment - Popasul țiganilor - Lordul John - Moartea lui Fulger - Un cântec barbar - Gazel (Picurii cu strop de strop ) - Păstorița - Jertfele împăcării - Prahova - La pârâu - Fresco-ritornele - Vara - Nedumerire - Spinul - Un basm - Cântece - Pe Bistrița - Toamna