Teama de întunerec
Teama de întunerec de Savin Constant |
Publicată în Arhivele Olteniei, 07, nr. 39-40, septembrie - decembrie 1928 |
Întunerecul!
Iar vine întunerecul ca un colos
De chipuri scofâlcite de dihănii,
Ce din însângeratele lor cranii
Rânjesc hidos.... hidos....
Am auzit că fiecare om cunoaște
Al întunerecului doliu ce s-așterne
Pe fiecare suflet ce se naște
Din pântecul durerilor eterne.
Mamă, mamă,
Încep să nu mai văd nimic,
Ași vrea să strig, ași vrea să mă ridic;
Îmi dau așa de bine seamă
Că întunerecul va crește-n jurul meu
Mereu și tot mai greu
Și îmi va copleși curând
Viață, liniște și gând.
El e aproape și de mine....
Tu cheamă-mă cât mai curând la tine
Și apără-mă, strânge-mă la piept
De teamă, căci împrejurul meu
El se va strânge tot mai mult și tot mai greu,
Și vreau o lume plină de lumină,
Mamă, mamă!
. . . . . . . . . . . . . . .
Dar întunerecul e gata ca să vină.