Surugiul
De la Wikisource
| Surugiul de Nikolaus Lenau |
| Traducere de Ştefan Octavian Iosif |
- Vraja dulcei nopţi de mai
- Stăpânea afară,
- Sus, de-argint pluteau bălai
- Nori de primăvară.
- N-auzeai pe lunci şi văi
- Nici un glas să sune,
- Singură umbla pe căi
- Raza blondei lune.
- Molcom fremăta abia
- Numai vântul serii,
- Spre a nu trezi cumva
- Pruncii primăverii.
- Chiar şi tainicul izvor
- Parcă amuţise,
- Ca să cruţe-a florilor
- Parfumate vise.
- Cornul său la gură-atunci
- Surugiul pune
- Şi-l făcu prin văi şi lunci
- Vesel să răsune.
- Şi sunau cei patru cai
- Sprinteni din copite,
- Ce prin înfloritul rai
- Ropoteau grăbite.
- Şi părea că trec în zbor
- Şi aleargă toate,
- Speriind în goana lor
- Liniştea din sate.
- Când, prin raiul ce-l zărim
- Cum străbatem, iată
- Fără veste-un ţintirim
- Ochilor s-arată.
- Zidul mohorât stătea
- Sprijinit de stâncă,
- Crucifixul sfânt veghea
- Sus, în jale-adâncă.
- Surugiul domolind
- Dintr-o dată trapul,
- Sus, la crucifix, privind,
- Trist întoarce capul.
- — Ierţi, măria-ta, de-oprim,
- Însă n-am ce face:
- Colo, sus, în ţintirim
- Un tovarăş zace.
- Şi de câte ori mă-ntorn,
- Mă îneacă plânsul:
- Nimeni nu suna din corn
- Mai frumos ca dânsul!
- Şi de câte ori revin
- Pe-aste locuri iarăşi,
- Trebuie să-i cânt puţin
- Bunului tovarăş!
- Către ţintirim deci el
- Cornul şi-l îmbie,
- Să-l audă-n somn acel
- Aţipit sub glie;
- Şi-un atât de dulce zvon
- Dintre stânci pătrunde,
- Parcă mortul postilion
- Din mormânt răspunde.
- Repede porni la drum
- Goana cea nebună:
- Tânguiosul corn şi-acum
- În auz îmi sună...
