Sursă:I. L. Caragiale, Restituiri, Cluj-Napoca, 1986

De la Wikisource

Volumul „Restituiri” (Cluj-Napoca, 1986) conţine articole de ziar, note, şi editoriale ale lui Ion Luca Caragiale, publicate în ziarele Alegătorul liber (1875/1876), Unirea democratică (1876/1877), Voinţa naţională (1885), Constituţionalul (1889) şi Gazeta poporului (1895).

Textele au fost preluate din fondurile Bibliotecii Academiei Române de către Marin Bucur. În această ediţie el a realizat câteva modificări şi a stabilit câteva convenţii, după cum urmează:

• Textele neintitulate poartă drept titlu, trecut între paranteze drepte, cuvintele din primul paragraf. Editorialele localizate şi datate (d. ex. Bucureşti, 20 august 1877) au fost la rândul lor subtitrate în acelaşi mod.
• Textele sunt în majoritate nesemnate, dar acolo unde acestea prezintă un pseudonim sau nişte iniţiale, ele au fost păstrate întocmai în text.
• Greşelile de tipar (punctuaţie, ortografie, litere scăpate sau diferite) au fost corectate tacit.
• Grafia epocii, care dădea cuvinte precum preçiu, pênĕ, façiă, fòrte, a fost abandonată.
• În schimb inconsecvenţa în scrierea unor cuvinte, cum ar fi reacţia/reacţiunea, opoziţia/opoziţiunea, desicur/desigur, tutulor/tuturor, a fost păstrată întocmai, pentru a sublinia procesul de formare a limbii române moderne. La fel au fost păstrate paralelismele budget/buget, diferenţă/diferinţă, rezolvit/rezolvat, excelat/escelat, pretest/pretext, almintrelea/alminterea, esterne/externe, fals/falş formele graiului muntenesc vază, crează, aia, asta şi pronumele de politeţe în formă prescurtată: d-l, dd., d-nia, d-sa, d-nia lor etc.
• Au fost păstrate o serie de forme particulare ale cuvintelor, specifice lui Caragiale: înrâuire în loc de înrâurire, cestiune în loc de chestiune, onor. în loc de onorata/onoratul, onorabila/onorabilul.
• S-a utilizat ortografia valabilă în anul apariţiei volumului (1986) ceea ce înseamnă, pe lângă modificările aduse formei originale, folosirea lui î şi sînt. Formele de genitiv-dativ precum muncei, epocei, politicei au fost adaptate după aceleaşi reguli ortografice, devenind muncii, epocii, politicii.