Simfonie de toamnă

 

Lui Const. Misirliu

I
Cârduri-cârduri ciori de toamnă
                Pleacă...
Desfrunzite crengi de arbori
Pe subt vifor se apleacă...
Cârduri-cârduri ciori de toamnă
                Pleacă...

II
Boi și vaci cu răget umple
                Valea...
Ceața peste deal s-așterne,
Cum pe sufletul meu jalea...
Boi și vaci cu răget umple
                Valea...

III
Ninge! ninge!... Alb e satul
                Ninge!...
Ca un cântec de iubire
Soarele în nori se stinge...
Ninge! ninge!... Alb e satul
                Ninge!...

IV
Câinele sub șoprul putred
                Urlă...
Rar o cucuvaie țipă
Într-o dărâmată turlă...
Câinele sub șoprul putred
                Urlă...

V
În odaie e o pace
                Sumbră...
Greierii – artiști tomnatici -
Au tăcut, pitiți în umbră...
În odaie e o pace
                Sumbră...

VI
Dogoresc cărbunii-n sobă
                Roșii...
Când și când de prin cotețe
Aud cum zvonesc cocoșii...
Dogoresc cărbunii-n sobă
                Roșii...

VII
Iar urâtul, - vechi tovarăș, -
                Vine...
Și în liniște s-așează
Pe-ale inimii ruine...
Iar urâtul, - vechi tovarăș, -
                Vine...

VIII
În pustiul meu de gânduri
                Caut...
Pe la ușă vântul cântă,
Ca un solo spart de flaut...
În pustiul meu de gânduri
                Caut...

IX
Răzvrătit mereu de grele
                Patimi...
Îmi simt tinerețea dusă,
Îmi simt ochii plini de lacrimi,
Răzvrătit mereu de grele
                Patimi...

X
Prins de zid, în taină bate
                Ceasul...
Și-mi măsoară insomnia
Și durerea cu compasul...
Prins de zid, în taină bate
                Ceasul...

XI
Și-ațipind pe mâini cu fruntea,
                Dulce...
Despre ziuă vine somnul
Peste gene-mi să se culce...
Ațipind pe mâini cu fruntea,
                Dulce...

XII
Necurmat afară ninge,
                Ninge!...
Vai de vetrele în care
Focul nu mai e, se stinge...
Necurmat afară ninge,
                Ninge!...