Sfat în pustie

 

După Saadi

Dormeam odată în pustiul mare,
Furat de visul unei nopți senine,
Dar călăuzul de cămile vine,
Mă scutură din somn, și-mi strigă tare:

"Sus și la drum ! gătește-te degrabă,
Că vremea trece, vremea nu te-ntreabă,
Și ceasul de pornire bate-acum !...
Ori poate vrei să mori răzleț pe drum?

Hei, sunt trudit și eu, și de-ar fi chip
Aș mai dormi măcar și eu oleacă,
Dar caravana pleacă,
Și vai, — o mare largă de nisip —
Pustiul fără de hotar se pierde
Și ce departe este oaza verde !"

• 
  

Tu care dormi cu zîmbetul pe buze
Și nu asculți de glasuri călăuze,
Trezește-te, fii gata de plecare,
Că, uite, se urnește caravana...
Auzi departe, mai departe-n zare
Ce veselă răsună darabana !

Și-acela care cel dintîi pornește
Și nu se lasă îmbiat, firește
Că și ajunge cel dintîi la țel...
De-aceea zic: e fericit acel
Ce și-a urcat desagii în spinare
C-un ceas chiar mai-nainte de plecare,
Căci ce folos că tresărim în vis
Cînd mîna morții ochii ne-a închis?