Să fie sara-n asfințit

 

Să fie sara-n asfințit
       Și noaptea o să înceapă;
Răsaie luna liniștit
       Și tremurând din apă;

Și să împrăștie scântei
       Cărărilor din crânguri,
În ploaia florilor de tei
       Să stăm în umbră singuri.

Și capul meu de grije plin
       De brațul tău se culce
Sub raza ochiului senin
       Și negrăit de dulce,

Ca iar cuminte să mă fac,
       Căci tu îmi prinzi tot gândul,
Ca cerul ce privește-n lac
       Adâncu-i cuprinzându-l.

Cu farmecul luminei reci
       Simțirile străbate-mi:
Revarsă liniște de veci
       Pe noaptea mea de patemi

Și de asupra mea rămâi
       Durerile de-mi curmă
Și fii iubirea mea dentâi
       Și visul meu din urmă.