Rugăciune (Iosif)

Doamne, către tine-ndrept
Astăzi ruga mea umilă !
Iartă celuia nedrept :
De la tronul tău aştept
Cel din urmă semn de milă...

Ca un demon cad învins,
Fulgerat de suferinţă.
În genunchi, cu graiul stins
Şi cu sufletul cuprins
De obidă şi căinţă ;

Dornic braţele-mi întind
Către cerurile tale :
Valurile mă cuprind,
Inima mi-o simt murind
De neţărmuita jale ;

Şi pre tine te mai chem :
Doamne, tu eşti sfînt şi mare !
Mîntuie-mă de blestem...
Către tine plîng şi gem :
           Îndurare !