Românii de pe malurile Dunării

Românii de pe malurile Dunării

poezie populară culeasă de
Vasile Alecsandri

„Fă, bădiță, piatra-n zece

La ist mal curând de-i trece,

Că suntem de soi român.

Nu suntem de neam păgân.

Despică Dunărea-n două,

Să facem dragoste nouă,

Colea-n umbra istor nuci

Pe brațe-mi să mi te culci

Să facem dragoste dulci.

Bădiță, la chip frumos,

Fă-n pădurea cea din dos

Că-i găsi un păltinel

Să durezi luntre din el,

Și-i găsi două nuiele

Să durezi vâsle din ele".

„Face-oi, puică, cum mă-nveți,

Face-oi luntre și lopeți

Să despic Dunărea-n două,

Când a ieși lună nouă".

Iată soarele-a apus,

Crai nou se ivește sus. [2]

Mândrul trage din lopată,

Trece Dunărea îndată,

Iese-n valea înflorită,

Vede puica adormită,

S-o deștepte-i vine milă,

Că-i gingașă; că-i copilă.

Să o lase-i vine dor,

C-are fața de bujor.

„Scoală, puică, să mă vezi,

Să mă vezi și să nu crezi."

„Ai venit, ursitul meu?

Noroci-te-ar Dumnezeu!

Vină-n brațe, vin', bădiță,

Să-ți dau miere din guriță,

Miere de floare de tei,

De-i gusta-o să tot cei."

---

[1] Pe malul drept al Dunării sunt multe sate locuite de români pribegiți din Moldova și din Valahia. Asemenó în Epir, Macedonia, Tesalia, Albania și Bosnia se găsesc multe politii și sate în care locuiesc români cunoscuți sub denumirea de cuțo-vlahi. Mulți din ei sunt negustori, iar cea mai mare parte păstori.

Vezi în „România literară" publicată în Iași în anul 1855 statistica poporimii române din Turcia Europei.

[2] Când iese Crai-nou pe cer, fetele și flăcăii români îl salută cu strigări de veselie și îi adresează rugăminți, zicând: „Crai-nou, Crai-nou, sănătos m-ai găsit, sănătos să mă lași; fără bărbat m-ai găsit, cu bărbat să mă lași"... etc.