Ritmul

 

Aud cântarea lumii, și ritmu-i bate des,
Și veșnice cadențe din glasurile-i ies.

E-ntâi sonorul cântec stăpânitor al mării,
Ce-n ritmul grav se duce și vine-n largul zării.

Pe inimă-mi pun mâna, de simt dureri ce bat
Cu bucurii unite, un ritmu fermecat.

Și-n mânî îmi prind mâna cealaltă ca-n brățară,
Și-n ea sângele bate cu-același ritmu iară.

Cum trece corul vremii cu mii de roți pe ceas,
El bate drumul vieții în ritmicul său pas.

Și morile ce-n ape și-n vânturi grâu frământă,
Cu măsurate glasuri cântarea pâinii cântă.

Și-n urmă când ne ducem pe poarta vieții mari,
În ritmul tânguirii bat clopotele rari.