Regina Elisaveta
| Regina Elisaveta de Octavian Goga |
La 70 ani
E sărbătoarea bătrâneții în car-un zâmbet de Regină
Ne spune azi cea mai curată poveste-a firelor cărunte,
E-a tinereții sărbătoare la care-o lume azi se-nchină,
Caci niciodat' zăpada vremii n-a nins o mai senină frunte...
O ploaie de lumina albă în larguri de pământ se-mparte,
Magia versului coboară din preajma unui tron de aur,
Și ne-ntrebam în clipa asta ce-ți strălucește mai departe:
E oare stema ta regală, ori e cununa ta de laur?
De lângă Rinul care-odată urzea visarea ta bălaie
Și pân-la marea ce răsfrânge acum argintul tău din plete
În case cu tavanuri scunde te simte-a inimii bătaie,
Pe Tine care-ai fost crăiasa durerilor nemângâiate...
De-aceea vin din munții vineți cu creștetul înfipt în stele
Din câmpuri cu sclipiri de seceri, de grâu și de oftaturi pline
De-aceea vin să ție praznic atâți bătuți de zodii rele...
— Nu te mira ca-n ziua asta ne îndreptăm și noi spre Tine...
Din țara unde numai basmul ne spune că mai sunt crăiese,
De unde buzele-ar fi mute, de n-ar fi cântece de jale,
Din țara unde-un tort de moarte încet de-atâția ani se țese
Azi zboar-un vis muiat în lacrimi la pragul bătrâneții Tale.
Tu care-ai plâns amarul lumii l-auzi cum bate la fereastră,
Simți câte doruri nerostite din glasul năbușit te cheamă
Tu știi că pravili nu ne lasă să-ți zicem azi Regina noastră
Poeta ce-ocrotești orfanii, primește-ne să-ți zicem mamă.