Regele din Thule

Era în Thule, departe,
Un rege lăudat
Şi căruia, iubita, la moarte,
O cupă de aur i-a dat.

El bea din ea la ospeţe,
Ţinea nespus la ea,
Şi ochii-i mureau de tristeţe
De cîte ori o sorbea.

Şi cînd a fost să moară,
Urmaşilor lăsă
Oraşele toate din ţară,
Dar cupa o păstră.

Acolo, pe ţărmul mării,
În sala din vechiul castel,
Cu toţi fruntaşii ţării
La masă şade el.

Bătrînul crai se scoală,
Închină înc-o dat'
Şi-azvîrle cupa goală
În valul înspumat.

Cu ochii stinşi sub pleoape,
O vede cum căzu
Luată-ncet de ape,
Şi-n veci nu mai bău !