Povestea regelui

 

În cîrciumă larma se-ntinde,
Sînt mesele pline de lume;
Iar fetele-mpart tuturora
          Pahare și glume...

Un orb cu o țiteră-n spate
S-așează pe-un scaun de-o parte;
Și berea se varsă-n șiroaie
          Din halbele sparte...

— „Să cânte!...” și orbul începe,
Și strunele tainice spun,
Istoria regelui sumbru,
          Uitat și nebun...

O fată frumoasă ascultă
Și-ntreabă : „De ce a murit?”...
Iar orbul sfîrșește povestea:
          „Ea nu l-a iubit!”

München, 1894