Pe nouri luna străluceşte...
De la Wikisource
| Pe nouri luna străluceşte... de Heinrich Heine |
| Traducere de Ştefan Octavian Iosif Publicată prima oară în Convorbiri literare, 15 iulie 1900 |
Pe nouri luna străluceşte,
O uriaşă portocală,
Aruncă peste marea sură
Dungi sclipitoare de beteală.
Pe maluri rătăcesc şi-s singur,
Se sparg la maluri albe valuri,
Şi parcă şoapte dulci mă cheamă
Din valuri ce se sparg la maluri.
Ah, noaptea e atît de lungă
Şi inima-mi de dor se-mbată...
Veniţi, jucaţi, frumoase nimfe,
Cîntaţi în horă fermecată !...
Aş vrea s-adorm la sînul vostru,
Al vostru sînt cu trup şi suflet...
Cîntaţi să mor, zdrobindu-mi dulce
Din suflet ultimul răsuflet !
