Pe nouri luna strălucește...

Pe nouri luna strălucește...
de Heinrich Heine

Publicată prima oară în Convorbiri literare, 15 iulie 1900

Pe nouri luna strălucește,
O uriașă portocală,
Aruncă peste marea sură
Dungi sclipitoare de beteală.

Pe maluri rătăcesc și-s singur,
Se sparg la maluri albe valuri,
Și parcă șoapte dulci mă cheamă
Din valuri ce se sparg la maluri.

Ah, noaptea e atît de lungă
Și inima-mi de dor se-mbată...
Veniți, jucați, frumoase nimfe,
Cîntați în horă fermecată !...

Aș vrea s-adorm la sînul vostru,
Al vostru sînt cu trup și suflet...
Cîntați să mor, zdrobindu-mi dulce
Din suflet ultimul răsuflet !