Pasărea Măiastră

Codrule, orice-i vede
Nu spune la maica me;

De mi-i vede mort în tine
Spune maicii că mi-i bine;
De mi-i vede c-am murit
Spune-i că nu m-ai tâlnit;
Lasă-mi frunza de-nvălit,
Crengile de-acoperit,
Să gânea c-am adurnit.
Vântul noaptea şi-a sufla,
Crăngile le-a negura
Şi pă mine m-or afla.

Cine m-a afla pă mine
Om pemintean n-a si nime,
Numa Pasărea Măiastră
Ş-a zbura maicii-n fereastră
Şi maicii i-a povesti
Unde mi-am putut muri:
În mijlocu pădurii
Ducând doru bădiţii;
În mijlocu codrului
Ducând doru dorului.

• Animal mitologic autohton, psihopomp.
  
• Pasărea Măiastră este o fiinţă / entitate nepământeană, supranaturală, de pe Tărâmul Celălalt. Este de o frumuseţe deosebită, plină de lumină, o lumină celestă (pasărea de foc - phonix).
  
• “Una dintre numeroasele păsări simbolice sau alegorice, Pasărea Măiastră e o pasăre indefiniţă, având vagi tendinţe fie cu Phonix, fie cu Garuda. Este de fapt o pasăre alegorică putând fi stăpânită limitat de om şi e totodată o pasăre justiţiară. Reprezentată ca o pasăre multicoloră şi strălucitoare, cu forţe magice inepuizabile, Pasărea Măiastră are rang regal şi e slujită la nevoie de toate celelalte păsări. Intervenţiile ei sunt mai ales pasive, iar relaţiile cu omul sunt întotdeauna echitabile” (V. Kernbach, Dicţionar de mitologie…, 1989, p. 459-160).
  
• După R. Vulcănescu, Pasărea Măiastră face parte dintr-un grup de păsări avimorfe, alături de Pajura şi Pasărea de foc. Poartă mesajele zânelor şi ale arhe-demonilor.