Parkinson

tu
vorbeşti despre
sălcii şi
filosofie
şi
pescăruşi pe
catarg
răstignindu-şi
aripile
frînte
tu
priveşti cu
un ochi care
rîde stupid
şi în
mînă-ţi creşte
o
sămînţă de
cactus ce-mi
străpunge
venele şi
stomacul
vagon de
dormit cînd
priveşti
pe fereastra dementă
ziua ce n-o să
mai fie