Paris
De la Wikisource
| Paris de Cincinat Pavelescu |
| Cu prilejul inundaţiilor din 1910 (n. a.) |
Oraş de lumină şi umbră, abis!
Cetate de lacrimi, de râs şi durere,
Vast Babel de aur, noroi şi plăcere,
Paris!
Târg aprig în care virtuţii-i e scris
Genunchii să-şi plece slăvitului aur,
Regină ce-mparte cununa de laur,
Paris!
Bal veşnic destinul să fii ţi-a prezis
Şi luxu-ţi atâţia săraci să hrănească,
În ochi numai zâmbet, dar lacrimi sub mască,
Paris!
Vast câmp de bătaie, circ pururi deschis,
În care artistul dă luptă enormă
Să-mbrace ideea în splendidă formă...
Paris!
Palat al femeii, modern paradis
În care iubirea dă aripi speranţei,
Far magic al lumii şi suflet al Franţei,
Paris!
Dedal unde ochiul visează deschis,
Calvar pentru geniu, dar şi Pantheon,
Voltaire, Victor Hugo, Balzac, Napoleon,
Paris!
Izvor ce nu seacă de gânduri şi vis,
Râu veşnic ce-şi poartă lumina prin lume,
Şi-nvaţă dreptatea prin cântec şi glume,
Paris!
Vestală impură! ştrengar bun de-nchis!
Altar ce-ncunună orgia şi arta!
Tu, Memphis şi Roma, Gomora şi Sparta,
Paris!
Când lumea întreagă spre tine-a trimis
Al inimii aur şi smirna simţirii,
Ţi-aduc, ca şi magul, tămâia iubirii,
Paris!
