Paiangul

 

Cercam tihnit o nouă poezie,
Ca să-mi continuu ciclul de la țară,
Când fantomatic prinde să transpară
Pe manuscris o umbră viorie.

Privesc mirat și văd din bagdadie
Cum un paiang, torcând un fir, coboară
Asemenea unui saltimbanc pe sfoară,
Treptat mărindu-și pata pe hârtie.

Ce cauți tu, o, negru musafir,
Ori te-a atras al lirei mele cântec? –
Dar el se leagănă pe albul fir:

„M-am coborât să-mi văd și eu de pântec,
Căci eu, la masă, nu consum idei –
Eu fac, nu scriu ca tine, funigei”