la Odesa moare ucis generalul Strelnicoff, pentru că a batjocorit pe niște femei arestate, moare Niconoff, Reinștein, mor o droaie de spioni...
Ca răspuns la aceste acte de răsbunare, Țarul proclamă stare de asediu și dă puteri discreționare guvernatorilor. De la un capăt al imperiului până la altul se înalță spânzurătorile.
— Moarte pentru moarte! proclamă din partea sa comitetul executiv — și condamnă la moarte pe Țar.
În ziua de 2 Aprilie 1877 Solovieff trage cinci focuri în contra autocratului, si nu-l nimerește.
La 5 Februarie sare în aier palatul de iarnă, ucizând 10 păzitori și rănind 58 alți oameni, dar Țarul rămâne neatins.
In fine, în ziua groasnică de 1 Martie 1881 autocratul cade sfîșieat de o bombă.
Aceste acte de răsbunare au consumat forțele partidului, tot ce a fost în sînul său mai fanatic — a perit.
Și astăzi în vastul imperiu al Țarilor domnește o tăcere de mormânt, o liniște lugubră, semnul unei fortuni viitoare.
