face tot posibilul pentru a grăbi mersul boalei.
E sâmbătă. De dimineață un bărbier umblă din chiliă în chiliă, pentru a rade pe arestanți. Iată rendul lui Bogoliuboff; ușa chiliei sale se deschide și intră în ea unul din temniceri, urmat de bătrânul bărbier. Bogoliuboff șade pe pat, fără a-i băga de seamă.
— Bogoliuboff, ’i zice temnicerul, vino să te razi!
— Nu vreau să mS rad. Plecați daci, canalii. Știu ce voiți. Aveți de gând să’mi tăiați beregata..
— Nu fi prost; haide.... vino.
— Pleacă d’aci, miserabile! Am zis că nu merg.
— A-ș-a! Vrea să dică te înpotrivești! Ia-n, veniți aci! strigă temnicerul către păzitori.
Și patru oameni sdraveni intrară în chi-liă. Temnicerul s’a mai adresat pentru ultima oară către arestant, dar în crierul smintit al lui Bogoliuboff ideia că vor să ’i taie beregata, luă proporțiuni colosale. Deja de mult densul e cuprins de teamă, că temnicerii vor să ’I otrăvească, că ne putendu’l otrăvi s'au încercat a’I asficsia cu niște gazuri puturoase. Acum, la vederea
