simplu criminal, iar a vorbi înainte juraților președintele tribunalului nare să vă permită.
Așa s’a și întâmplat. Neciaeff cu toate astea a vorbit și a declarat înaintea juraților că a fost supus la tortură în timpul cât a durat instrucțiunea. Curtea cu jurați l-a condamnat la 20 ani muncă silnică în Siberia, dar guvernul temându-se că acest om energic să nu scape cum-va, ’l a întemnițat pe viață în fortereța Petro-Pavlowska și anume în revelilul lui «Alexi».[1]
In al treilea an de la întemnițarea sa într’o celulă solitară, Neciaeff a fost visitat de șeful jeandarmilor generalul Potapoff. Acest demnitar propusese arestantului să-și scrie memoriile cu privirea la refugiații politici. Neciaeff refusă pentru a doua oară de a fi delator; atunci generalul de geandarmi supărat că trei ani de întemnițare n’au putut înfrâna pe acest om, sbeară ca un turbat:
— Atunci vei primi 50 de lovituri de knut și vei fi silit să te supui.
Neciaeff perdu în fine răbdarea, și la infama amenințare respunse cu o palmă sdravănă. Această palmă generalul Potapoff o capătă în presența comandantului
- ↑ Vezi Temniță și Exil
