Pagină:Zamfir C. Arbure - În exil.djvu/10

Această pagină a fost validată
IN EXIL
11

o dată nu ’l-a cunoscut, după cum îl cunosc eu, care am crescut, m’am educat și am suferit în mediul «nihilist».

In ceia ce privește pe Turgheneff, trebuĭ să spun, că marele scriitor rus cu câțĭ-va anĭ înaintea morțeĭ sale, după ce a citit maĭ multe cărțĭ scrise de nihiliștĭ în străinătate, ’șĭ-a schimbat părerea; și când a primit din partea autoruluĭ acesteĭ cărțĭ un mic volum de poeziĭ, intitulat «Din fundul temnițelor» (Is-za-reșotki) a zis, adresându-se către Herman Lopatin:

— Ceĭ din Geneva prea aspru mĕ judecă, n’am cunoscut generațiunea tînĕră din Rusia, și de aceia am greșit; dacă așĭ fi cunoscut’o ultimul meu roman era să fie scris alt-fel.

Printre scriitoriĭ rușĭ, acela care maĭ adênc a analisat tipul revoluționaruluĭ rus, este Alexandru Herzen; acel Herzen, care în anul 1846 a iscălit la Londra împreună cu frațiĭ Brătienĭ, cu Kossuth, Mazzini, Louis Blanc și alțiĭ, faimosul apel către popoarele Europeĭ, chemĕndu-le să sfărîme jugul rușinos al robieĭ.

Și iată în ce mod desvĕlue Alexandru Herzen credințele și aspirațiunile revoluționaruluĭ din Rusia:

«Voĭ începe, prin a povesti într’un mod cât se poate de concis și precis cum actuala stare a civilisațiuneĭ din occident s’a reflectat în inteligența noastră din Rusia.[1] Noĭ, ceĭ din Rusia, față cu Europa suntem niște simpli spectatorĭ, formațĭ, ce e drept, prin știința europeană dar avênd o altă origină, alte tradițiĭ. Europeniĭ nu sunt obicinuițĭ să asculte părerĭ străine; eĭ au fost și sunt civilisațiunea… în-


  1. Kolokol, 1868, 1 Ianuarie