să ia în căsătorie pe cine știe ce scăpătat nobil maghiar sau vre-un hobereau frances de provincie, care nu-i aduce decât o tinereță furtunoasă și datorii care se vădesc încetul cu încetul.
In vremea aceia însă călătorul american era foarte adese ori un intelectual. Nu debarca la Paris la otelurile cele mai scumpe, deci nu cele mai bune, ci dd obiceiu cele mai zgomotoase și mai nelocuibile, ci se ducea prin văile fluviilor germane, străbătea orașele și satele de pe linia Rinului, se interesa de amănuntele de artă, ori, visitând regiunile Italiei, respira și acolo mirezmele de trecut ale Europei, care nu se întâlnesc în America. Era adoratorul unor zei cari nu trecuseră. Oceanul. Intre aceștia unul este cu desăvârșire representativ, Longfellow. El a lăsat astfel o operă literară din cele mai întinse, în care întâlnești toate subiectele. Am tradus multe din poesiile lui pe vremuri, publicate întăiu în reviste și adunate în-tr’un volum neștiut, tipărit la Craiova, „Din opera poetică a lui N. Iorga”, cuprinzând traduceri din literatul rile străine. Se întâlnește acolo și o bucată așa de frumoasă ca a „Ceasornicului”. Intr’o casă prădată, mobila toată a dispărut, fereștile au fost sparte, ușile date de o parte, dar pe scări s’a uitat un ceasornic care încă merge și i se pare poetului că zice „totdeauna, niciodată; niciodată totdeauna”, și pe tema aceasta înseilează: Da, aici au fost mirese bucuroase în ziua nunții și lume din toate părțile adunată acolo, și petrecere și strigăte și cântece, dar ceasornicul de pe scară spune „Totdeauna, niciodată, niciodată, totdeauna”. Aici oameni au murit, cum oameni s’au născut, viața lumii a trecut prin odăile acestea și te întrebi: „lucrurile acestea au fost cândva sau nu?”, iai ceasornicul răspunde: „Totdeauna, niciodată; niciodată, totdeauna”.
Parfumul acesta de misticism german și engles se întâlnește în cea mai mare parte din opera, deosebit de atrăgătoare, a lui Longfellow.
