zice d-sa, să dau un duș peste focul protecționiștilor extremi! (Zgomot.)
D. BONTEA CE FLORESCU, profesor de franciujește: B—aia-i vorbă!
VOCI: Curat! (Zgomot.) Sus! jos! jos! sus! (Zgomot maro.)
Urmează de aci o discuție foarte vie, în care se schimbă o mulțime de replice destul de violente. Dăm aci pe scurt pe cele mai importante.
UN ȘELAR: Trebuie să-i strângem în chingi pe adversari! (Zgomot asurzitor.)
UN LIBER-SCHIMBIST: Vreți sa ne înșelați!
D. GEORGES IONESCU, orloger român de Geneva, înaintează în îmbulzeală la tribună cu cilindru pe cap: Și ne remontam caracterele, domnilor! trebuie să precizăm!
D. SINIE, căldărar român, vociferează grozav: Asta-i spoiala! V-ați dat metalul pe față. (Se repede la tribună, apucă pe orloger în brațe și-l întoarce pe sus. Zgomot la culme. Strigăte: Ți-ai arătat arama!)
D. LITTMANN, lampist, în mijlocul tumultului îl răsucește prin câteva cuvinte: Domnilor! să ne luminăm! nu sunt un intrigant să viu aici să bag fitiluri, sa înflăcărez resentimentele.
D. TASAIN, directorul Companiei gazului: Tăis ton bec, espece de fumiste![1] (Zgomotul merge crescând. D. Littmann se retrage într-un colț și fumează. Zgomotul continuă.)
D. TEODORESCU, franzelar, un om copt, caută a potoli focul adunării: Domnilor, stați! aci nu e cu lopata! Cine a luat cuvântul? Ce am venitără să facem aici? gogoși?
D. N. MÂNDREA, fabrica de cizme Filaret, cu tactul său obicinuit, zice puține cuvinte și, deși urmând după calapoadele vechi oratorice, reușește totuși să-i încalțe pe toți! (Zgomotul începe a se stinge, cu atât mai mult cu cât d. Capșa, cofetarul, își dă toată osteneala să îndulcească lucrurile.)
D. IUILAN OPRESCU, în tot timpul scandalului conserva o atitudine demnă și o tăcere de aur. D-sa zice unui prietin: în chestia economică n-am decât o părere — laissez faire, laissez passer[2]. Facă fiecare cum poate, eu fac cum pot. (Zgomotul s-a potolit.)
DOCTOR BABEȘ:
