foarte bine cumpănite!... Cumpănă în echilibru — diferență de greutate, zero.
Nu; niciodată un cap de școală nu s-a mărginit, ca un dascăl de școală, la teorii și mai ales la teorii pueril negative; niciodată cineva nu s-a putut numi cap de școală, fiindcă, în temeiul unor fragmente de adevăruri spuse deplin de alții, au criticat lucrări mai prejos de orice critică serioasă (ca, de exemplu, pe răposații Pelimon, Aricescu ș.a.).
Un cap de școală creează, și creațiunile lui servesc multă vreme ca modeluri urmașilor de talent... Dar eu mi-am mai spus in privința aceasta părerea pe larg. E de prisos să-ți spun mai mult acum.
— In sfîrșit, d-le Hasdeu, zic eu, aș vrea să știu părerea d-tale despre sorții de dezvoltare, de aci încolo, a literaturii românești.
— De asta, răspunde ilustrul meu amfitrion, de dezvoltarea literaturii românești nu mă îndoiesc de loc. Sunt cu deosebire convins că românii vor avea în viitor o epocă de strălucire literară, care se va număra între epocele remarcabile ale dezvoltării intelectuale umane. Neamul acesta e chemat, netăgăduit, să joace un rol mare în complexul istoriei...
D. Hasdeu întemeiază această propoziție pe teoria d-sale filozofică despre creațiune.
– Toate marile epoce literare au coincidat la epoce mari politice Cînd voința unui neam întreg a reușit să ajungă a realiza culmea aspirațiunilor sale, a îndeplini suma de rezultate posibile ale energiei sale i se trimite acestui neam o colonie de misionari, o pleiadă de talente și de genii, spre încoronarea și glorificarea traiului lui... Fericit acel ce va reprezinta atunci voința neamului! Numele lui va marca veacul în care strălucita colonie a celor trimiși își va fi îndeplinit misiunea. Se va numi veacul lui Pericles, lui August, lui Leon X, lui Ludovic XIV, sau al lui... cine știe?
...Poate că, adaogă d. Hasdeu, un așa secol pentru neamul nostru românesc nu e atît de depărtat cît s-ar crede după împrejurările politice de astăzi; poate că nu e așa departe ziua în care acest neam va să-și ajungă culmea voinții.
