- ...De Ciciu Penciu...
– Da, de Ciciu Penciu...
– Ei! Și?
– Ei! și... a vrut el s-o întoarcă, s-o răsucească; s-a contrazis și l-au arestat.
– Și acuma, unde e?
– E închis la cazarma vânătorilor în deal.
– Ei! dar italianul?
– Care italian?
– Italianul pe care l-a prins.
– Nu, nene; nu-ți spui că e bulgar?
– Bine, ăsta pe care l-a-nchis la cazarma vânătorilor, da, e bulgar; dar ăla pe care spuseși că l-a prins la Bușteni... nu era italian?
– A! da! ala, da, ala era italian...
– Ei! cu ala cum stă lucru?
– Vine din America... S-a găsit la el un pachet de dinamită, cam de vreo patru kilograme, otravă și...
– Și mai multe scrisori...
– Da, mai multe scrisori... De unde știi?
– Ei, bravo! se putea fără scrisori?... Fac prinsoare că scrisorile sunt de la Bresci și de la Luccheni...
– Exact.
– Și - întreb eu - ce s-a făcut cu acest anarhist? Unde l-au închis? Tot la cazarma vânătorilor?
– Aș! asta e teribil... că le-a scăpat!
– Cum se poate?
– Da, le-a scăpat frumușel. Pe când voiau să-i ia dinamita și să-l lege, repede a dat brânci unuia dintre agenți, pe alt agent l-a răsturnat cu o lovitură de picior în pântece, pe urmă a scos un pumnal și un revolver și amenințându-i s-a făcut nevăzut... Se crede că s-a ascuns în pădurile Peleșului... S-au luat cele mai strașnice măsuri ca să fie prins... Înțelegi, ce primejdie!
– Bine - zic eu - astea trebuie să le dai la gazeta d-tale.
– Firește că le dau... Acu mă duc la telefon... Stai puțin, mă-ntorc îndată... îți aduc știri din București.
Și a plecat amicul meu la telefon. Rămânând singur, iată văd un ofițer de vânători cunoscut.