bunătatea, precum și disprețul pentru neadevăr și înșelăciune. Și Dickens, cași Thackeray, n’a făcut altceva; numai că umorul său rămâne mai prejos, n’are finețea pe care o găsim în autorul lui Vanity Fair. Dickens întrebuințează în mare măsură caricatura. Până și în David Copperfield, în care ’și-a pus mult din sufletul, din viata sa intimă, și în care sunt pagini minunate, vezi pornirea lui Dickens pentru farsă, nepotrivirea între început și sfârșit ce o întâlnești și în alte romane ale lui. Poate asta vine din felul cum scria Dickens. Începea lucrarea și mergea înnainte fără să-și fi alcătuit vreun plan, publicând în serii — cum am zice noi, în fascicule, ceeace scria. Cititorii erau finuți astfel în așteptare.
În Old Curiosity Shop eră vorba de o fetiță — mica Nelly, sărmană, părăsită, fără nici un adăpost, ducându-și de mână pe un moș cerșetor. Când apăru parte din acest roman, cititorii se întrebau nerăbdători: Ce are să se întâmple cu biata Nelly ? Și mulți, mai ales multe cititoare, erau așa de atrase, așa de neliniștite de soarta ei, încât trimiteau lui Dickens scrisori, rugându-l să aibă de grijă, să nu moară. mica Nelly. Dar când ieși de sub tipar și cealaltă parte a povestirii, toti trebuiră să citească:
