acrobate; papagali ce țin discursuri — adevărați papagali; scamatori, de la cari ar avea de învățat și cel mai iscusit politician; vrăjitori ce-ți scot din nimic stoluri de porumbei și flori și fete răpitoare; baletiste și jocuri duse într’un fast neîntrecut; și pugiliști și suitari și jonglori și bicicliști și ipnotizatori, și mai câți încă. Dela o vreme — ceeace nu se îngăduia înainte — au început a da și scurte piese. Plata mare ce oferă, cât și bunul nume de care se bucură multe din ele, atrag personalități cu faimă, adesea și de pe Continent. Așa, de mulți ani Sarah Bernhardt nu se credea înjosită, apărând între saltimbanci și pozne de tot felul. Asemenea la un music-hall s’a reprezentat întâia oară, condusă de însuși maestrul, opera lui Leoncavallo: I Zingari; o pomenesc și prin aceea că bună parte este plămădită din muzica noastră populară.
De sărbătorile crăciunului se joacă așa numitele pantomime, însemnând aci un fel de feerii cu anume tipuri caracteristice, cântece și dansuri, ceva ca „Visul unei Nopți de Vară“ al lui Shakespeare. Au desigur vechi subiecte tradiționale; dar, tocmai fiindcă sunt luate din lumea basmelor, nu-și pierd noutatea, le rămâne
