de au tras clopotele, când fură chemați la Curtea Domnească, de Radu Vodă al XI-lea, la anul 1665, ca să-i omoare, și de acolo retrăgându-se dimpreună cu toți slujitorii la sat la Cotroceni (astăzi suburbia Elefterie, ce se tălmăcește libertate, având dată de atunci drept pomenire sfintei biserici și icoanei făcătoare de minuni a Sf. Elefterie). Aleseră domn pe Antonie Vodă de la Târgșor din Prahova, care, după fuga lui Radu Vodă, se sui pe tronul domniei la 21 aprilie 1669, în ziua de Paște, când, la vremea Sf. Leturghii, după Evanghelia lui Ioan, a pus de au jurat toți boierii că vor trăi uniți și fără intrigi, jurând și Măria Sa că va domni cu credință și fără părtinire, iar jurământul ce l-au făcut s-a scris și s-a iscălit chiar în Sf. Biserică a Mitropolfei și l-au dat în mâna lui vodă. De atunci a rămas obiceiul, când se citește la Mitropolie, față cu domnul, Sf. Evanghelie, în ziua Învierei Domnului Hristos, la Leturghie să se copieze Evanghelia lui Ioan, de către logofătul de Obiceiuri (ministrul Instrucțiunei Publice) și puind pecetea Logofeției, să se dea în mâna lui vodă chiar în biserică.
S-a fondat apoi, nu departe de Sf. Gheorghe, și vechea biserică a Stelei, de către un C. Slătineanu zis Papazoglu, târgoviștean, ce a fost fondator și al bisericei Stelea din Târgoviște, pe care a reedificat-o Vasile Lupu, domnul Moldovii, după împăciuirea cu Matei Vodă Basarab, și unde se păstra icoana făcătoare de minuni a Sf. Mina, care astăzi, după arderea bisericei, se afla în sf. biserică a suburbiei Vergului. Acel fondator al bisericei Stelei din București este boier din moșii mei, după documentele vechi ce le posed eu.
Viu a arăta și vreo câteva descoperiri ce putui face asupra obiceiurilor vechi, după ce deveni Bucureștii Capitală, în zilele lui Constantin Brâncoveanu, anul 1689, obiceiul religios, a primi domnii țării Sfânta Ungere în sf. biserică din Curtea Veche ca o binecuvântare ce primeau de la Buna Vestire, precum și sultanii la suirea lor pe tron se încing până astăzi cu sabia gloriosului sultan Osman, cu deosebire că domnul ocolea Sf. Masă în altar, țiindu-l mitropolitul cu arhiereii de mână și cântând „Isaia dănțuiește". În „Revista Română", din 1861, descrierea ce se face pentru numirea Podului Calicilor este prea adevărată, însă e numire stricată, căci pe acea stradă, astăzi numită Calea Rahovei, au locuit mulți boieri mari și cu averi, precum Costache Crețulescu, Mihalache Manu, Nae Golescu, vornicul Comăneanu, logofătul Fundățeanu, Bujoreanu, Jianu, vistierul Mihălescu, Arioneștii, Cătunenii, stolnicul Iacovachi, Nestor, Dudescu, Tufeanu, Chiriac, Fălcoianu și alții cari îmi scapă din memorie. Cu toate astea, fie-ni
