Ceva despre revoluția din 1848
Fiindcă acest istoric oraș al Bucureștilor, devenit astăzi Capitala Regatului României, urma a fi apărat și de invaziunile vecinilor noștri, fie-mi permis, ca unui ostaș care am străjuit țara mea treizeci de ani, încă de la începutul Regulamentului, anul 1830, să rog pe domnii cititori a avea nițică răbdare, să observe și forturile de apărare ce le-au avut moșii și strămoșii noștri. Mai întâi, voi să arăt că prevăzătorii noștri strămoși, cu clădirea monastirilor, ce sunt răspândite atât în apropierea orașului, cât și prin țară, au avut intenții de apărare a țării. Într-adevăr, monastirile sunt clădite tot prin locuri strategige, precum vedem: Plumbuita, Văcărești, Cotroceni, Cheajna, Floreasca, Mărcuța, Cuibu-cu-Barză. Asemenea și în toată țara, prin văi și pe dealuri, ele au ținut loc de fortărețe la diferite invaziuni ale inamicilor; sunt întărite cu ziduri înalte și solide, precum și cu turnuri de observație; vază-se monastirile: Brebu, Dealu, Câmpulung, Curtea de Argeș, Cozia, Horezu, Bistrița și altele, pe câmpii, pe marginea mulțimii râurilor ce udă țara noastră. Deosebit de acestea, apoi, sunt poziții de apărare alese de bravii noștri strămoși pe toată întinderea Dunării, cu începere de la Severin până la Reni. Aceste întăriri, chiar astăzi, la vreme de nevoie, le putem face proprii de a ne servi de dânsele, și iată unde sunt: la Turnu Severinului, la ostrovul Simianul, la Ulmu, în dreptul Negotinului, la satul Cetatea. Să întărim șanțul cel mare al măgurii de la Fântâna Banului, în dreptul cetății Vidinului, să urmăm asemenea cu șanțurile Măgurii Curutului (Cruciatului), de lângă Calafat, în dreptul mijlocului fortificației Vidinului, să întărim și să destupăm șanțul cetățuiei de la pichetul Bistrețului, nr. 64, care este chiar în dreptul vărsării apei Lomului, unde se zicea că se proiectase a se înființa portul de 100 corăbii; să reparăm șanțul de la Turnul lui Traian (Turnu Măgurele), să fortificăm șanțul cetățuiei de la Zimnicea, în râpa Dunării, peste drum de Șiștov, să reînființăm fortăreața Sf. Gheorghe, din portul Giurgiu, să destupăm șanțurile cele mari ale Gumelniții de la Oltenița, numită de străbunii noștri Constanțiola sau Dafres; să destupăm șanțurile măgurilor celor mari de la vărsarea Borcii, lângă Ciocănești, și de la Cioroi, județul Ialomița, în dreptulcetății Silistra, să reparăm șanțurile citadelei de lângă comuna Vlădeni, la gura apei Săltava, județul Ialomița, în dreptul cetății Hârșova, asemenea și la comuna Piua Petrii, în marginea ruinelor fostului Oraș de Floacă, unde se zice, prin tradiție, că s-ar fi născut Mihai Viteazul; asemenea să întărim și măgura mare de la comuna Pârlita sau Luciu, unde tradiția zice că este locul nașterii împăratului Luciniu, ginerele lui Constantin cel Mare, să dregem șanțul de la Măgura Fetii, la gura apei Filipoiului, județul Brăila, peste drum de Măcin; să destupăm uriașele șanțuri de la citadela romană Țiglina sau Capus Bovis, la vărsarea apei Siretului în Dunăre, în dreptul satului Vădeni, unde este și trecătoarea Siretului; să dregem întărirea din sus de Galați, unde este cazarma; asemenea să întărim și zidurile monastirii Măxineni, de lângă râul Siretul,
