Pagină:Constantin Dobrogeanu-Gherea - Neoiobăgia.djvu/52

Această pagină nu a fost verificată

Ar fi fost o țară țărănească. Și, iară, pe aceste baze diferite de cele de mai sus, țara s-ar fi dezvoltat într-o formă socială superioară, industrialo-capitalistă, liberalo-burgheză.

E evident că într-un caz sau în celălalt țara ar fi luat cu totul altă direcție în dezvoltarea ei, deși, fie într-un caz, fie într-altul, etapa mare de dezvoltare pe care ar fi avut s-o treacă ar fi fost tot capitalismul industrial dezvoltat; dar calea ar fi fost alta și chiar caracterul capitalismului industrial la care ar fi ajuns ar fi fost întrucâtva altul.[1]

Și este iarăși evident că judecata asupra unui tip de întocmire socială sau a altuia va atârna de punctul de vedere al aceluia care le judecă: democratul social sau poporanist va prefera tipul al doilea, aristocratul și burghezul tipul întâi. Dar, pentru unul sau celălalt și din orice punct de vedere le-am judeca, e vădit că o organizare sau alta dă putința dezvoltării economico-sociale ulterioare și că relațiile sociale create de una sau alta sunt clare, logice, raționale pe cât pot să fie în general logice și raționale relațiile izvorâte dintr-o organizație socială bazată pe proprietatea individuală și lupta de clasă, și altă bază, bineînțeles, era imposibilă.

  1. Cititorii care vor binevoi să tragă singuri toate concluziile cele mai depărtate din cele două tipuri de dezvoltare socială schițate mai sus vor vedea ce imens de deosebită ar fi fost țara noastră după cum ar fi avut la bază o organizare de producție sau pe cealaltă, cât de deosebite ar fi fost felul ei de cultură, moravuri, întreaga ei fizionomie materială și morală etc. Și, odată ajunși aici, vor recunoaște cât de hotărâtor este pentru întreaga viață culturală, morală etc. a țării felul ei de producție, raporturile de producție economică.