liberat de toate piedicile feudale, să-și desfășoare acele nemăsurate puteri de înaintare economică pe care le comportă însuși principiul său.[1] Și capitalismul, tocmai pentru că reprezenta propășirea economico-socială, a învins feudalismul.
Se înțelege, în luptă n-au intrat abstracțiunile — feudalismul și capitalismul —, ci oamenii, și anume clasele sociale: de o parte burghezimea mare, mânând în luptă burghezimea mică, de asemenea și pe meseriași, proletariatul orășenesc; de altă parte castele monarhico-birocrate, curtenii și clasa feudală cu armata lor și partea cea mai întunecată și abrutizată a țărănimii.
Burghezimea a învins.
Liberând societatea din lanțurile feudalismului, distrugând întocmirile politice și juridico-sociale ale acestuia, ea și-a creat instituțiile prielnice dezvoltării sale, conform intereselor ei de clasă dominantă, în acord cu caracterul economico-social, cu caracterul capitalist al societății.
Grație acestor noi instituții și întregii organizații capitaliste a societății, burghezimea a realizat un progres uimitor în producția economică, în cultură, în civilizație, progres pe care .Marx îl caracterizează așa de frumos în cuvintele ce urmează:
„De-abia o sută de ani și ea a creat puteri de producție colosale, mult mai mari decât toate generațiile trecute la un loc. Supunerea puterilor naturii, mașinăriile, întrebuințarea chimiei în industrie, în agricultură, vapoare, drumuri de
- ↑ Până când, la rândul lui, va veni în contrazicere cu dezvoltarea economico-socială și va face loc unei alte organizații sociale, celei socialiste.
