să constate vechimea și chiar universalitatea credinței în Dumnezeu.
Această unanimitate impunătoare, după părerea multor oameni și scriitori iluștri, și pentru a nu pomeni de cît pe cei mai renumiți dintre iei, după părerea elocvent exprimată de Joseph de Maistre și aceea a marelui patriot italian Giuseppe Mazzini, această unanimitate valorează mai mult de cît toate demonstrațiile științei. Iear dacă logica cîtor-va cugetători consecvenți, ori-cît de puternici, dar izolați, îi ieste opusă, cu atît mai rău, zic iei, pentru cugetătorii aceștia și pentru logica lor, căci consimțimîntul general, adoptarea universală și străveche a unei idei au fost privite în totdeauna ca dovada cea mai izbînditoare a adevărului iei. Sentimentul lumei întregi, o convingere pe care o întîlnești pretutindeni, mereu, și care se menține pretutindeni, mereu, nu se poate să se înșele. Sentimentul și convingerea despre cari vorbim trebuie să-și aibă rădăcina într’o trebuință absolut inerentă a naturei omului chiar. Și fiind-că s’a constatat că toate popoarele trecute și prezente au crezut și cred în existența lui Dumnezeu, neapărat că cei cari au nenorocirea de a se îndoi despre asta, ori-care ar fi logica ce i a adus aici, sînt niște excepții anormale său niște monștri...
Vechimea și universalitatea unei credinți ar fi deci, împotriva ori-cărei științi și a ori-cărei logici, o dovadă îndestulătoare și netăgăduită a adevărului iei. Și de ce ?
