la inferior, de la complicat la simplu. Dînșii încep prin Dumnezeu, fie ca persoană, fie ca substanță său idee divină, și cel dintăi pas pe care-l fac ie o cumplită rostogolire din înălțimile sublime ale eternului ideal în mocirla lumei materiale, de la perfecțiea absolută la imperfecțiea absolută, de la cugetare la Ființă, sau mai nimerit de la Ființa supremă la Neant, o cumplită rostogolire în hău Cînd, cum și de ce Ființa divină, eternă, nemărginită, Desăvîrșitul absolut, plictisit fără-ndoeală de sine, s’a hotărît la acest desperat salt-mortal, ieată ce nici un idealist, nici un teolog, nici un metafizic, nici un poet nu s’a priceput nici o dată să înțeleagă nici iei, nici să explice celor profani. Toate religiile trecute și prezente și toate sistemele de fdosofie transcedentale se învîrtesc asupra acestei unice și inice taine. O numesc inică, cu alte cuvinte nelegiuită, fiind-că taina aceasta a fost și urmează să mai fie și a-zi consacrarea tuturor grozăviilor cari s’au săvîrșit și cari se săvîrșesc în lumea omenească. O numesc unică, fiind-că toate celelalte absurdități teologice și metafizice cari îndobitocesc spiritul oamenilor nu sînt alt-ce-va de cît urmările iei necesare... Oameni sfinți, legiuitori inspirați, profeți, Mesii, au căutat în iea vieața și n’au găsit în iea de cît cazna și moartea. Ca și sfinxul cel antic, taina asta i-a mistuit, fiind-că nu s’au priceput s’o dezlege. Mari filosofi, de la Heraclit și Platon pănă la Descartes, Spinoza, Leibnitz, Kant, Fichte, Shelling și Hegel, fără să
