Ochii (Sully Prudhomme, Ioan N. Roman)

Ochii de Sully Prudhomme, traducere de Ioan N. Roman

Publicată în Analele Dobrogei, an. 1, nr. 3, 1920, p. 354 sub pseudonimul Rozmarin

Albaștri, negri, dragi, frumoși,
Câți ochi n-au căutat spre soare!
Acum ei în morminte dorm,
Iar soarele tot mai răsare.

Nopți dulci, de-un farmec negrăit,
Atâția ochi au încântat!
Si-acuma stelele lucesc,
Iar ochii s-au întunecat.

Să se fi stâns privirea lor,
Pe totdeauna abătută?
O, nu! ei numai s-au întors
Spre-o lume nouă nevăzută;

Si precum stelele ce cad
În cer își schimbă locul lor,
Așa și ochii ațipesc,
Dar nu-i adevărat că mor!

Albaștri, negri, dragi, frumoși,
Deschiși spre țărmuri fără nume,
Ei dincolo de groapă văd,
Când s-au închis aici, în lume.