Nu-ndrăznesc

 

De m-ai asculta vreodată
Aș voi ca să-ți vorbesc
Tu m-asculți... cu toate-acestea
N-am putere să-ndrăznesc
Ești prea bună, ești prea dulce
Însă fără voia mea
Ca și-o pasăre pe cracă
Tremur înaintea ta.

Am a-ți spune multe lucruri
Nu pot însă... mă-nfior
Căci pe buze-ți văd un zîmbet
Rece, batjocoritor
Gura ta e ca o roză...
Tu în rîs mă vei lua...
Nu-ndrăznesc să ridic ochii
Nu-ndrăznesc-naintea ta.

Mersul tău e de regină
Chiu-ți e impunător
Pentru ce te-admir într-una
Înțelegi tu prea ușor.
De mi-ai fi tu suverană
Și eu rege de ți-aș fi
Pentru tine aș muri.

Poate-s prost! e cu putință
Însă știu că te iubesc
Inima-mi e simțitoare
Însă nu pot să vorbesc
O! amoru-mi pentru tine
Să ți-l spun de-aș îndrăzni
N-ai mai rîde ... și pe-un altul
Niciodată n-ai iubi!