Motan îi cere laba

Motan îi cere laba de George Ranetti

Sătul de suspine,
Motanul
Sărmanul,
A venit la mine
Și mi-a spus pe șleau:
— „Eu vreau ca să iau
„Pe duduia Miau,
„Mi-e dragă,-i frumoasă.
„Dar, mai înainte,
„Să-mi spui, ca părinte:
„Știe ea să coasă?
„Mâncări să prepare
„La bucătărie?
„La piano știe?
„Și... ce zestre are?”

• 
  

Ultima-ntrebare
Ca ac m-a împuns,
Și înțepat tare
Astfel i-am răspuns:
— „Domnule Motan,
„Ești un mitocan
„Și un guguman!
„Pe Miau, scumpa-mi fată,
„Ți-aș fi dat-o-ndată.
„Dar mata ridici
„Chestiuni aici
„Meschine și mici
„Ce credeam, motane,
„Că sunt destinate
„Numai, din păcate,
„Nunților umane.
„Dar și-ntre pisici
„Amorul rob este
„La chestii c-aceste?!
„Du-te de te-nsoară
„Cu-altă domnișoară,
„Ș-aici nu te-ntoarce,
„P-a mea nu ți-o dau!
„Domnișoara Miau
„Nu coase, dar „toarce“.
„Clavir neavând eu,
„Cântă doar o notă:
„Miau-miau și iar miau;
„Iar cât despre dotă
„N-are nici un leu,
„Că nu sunt chiabur,
„Iar bucătărie
„Ce”ți trebuie ție.
„Obraznic motan?
„Voi mâncați „natur“,
„Șoarec, șobolan,
„Nu gătiți iahnie,
„Rasol, sau piftie!
„Toată lumea știe“.

• 
  

După acest duș,
Cotoiul e-acuș.
Iar pe acoperiș.
Eu, zău, „jămanfiș!“
Dar Miau ce-a pândit
La ușă furiș,
Când a auzit
Vorbele-mi haine,
Gata să leșine.
Pe la ora șeapte
S-a mai consolat,
Când să bea i-am dat.
Porția-i de lapte.
Pe Miki, cățelul,
Ce rânjea, mișelul,
Într-un colț, sarcastic,
Pe loc l-am calmat
C-un picior cam drastic.
Regretai îndată
Dar sunt de iertat:
Sufletu-mi de tată
Fu crud sfâșiat, —
Greu să ai o fată
Azi de măritat!