Mama Venerii eterne

Mama Venerii eterne de Octavian Goga

...Și când te văd întinsă mare, nehodinită totdeauna,
Cum ești tu pururea aceiași și totuși altă-n orice clipă,
Eu simt că sânul tău trăiește și frumusețea și minciuna,
Ca-n fața apei amândouă deopotrivă se-nfiripă.

Nepotolitul suflet veșnic de-o nouă dragoste ți-e dornic,
Tu frângi în unda-ți jucăușe de-a pururi alte curcubeie,
Te-i zbuciuma și azi și mânie de neastâmpărul statornic
Tu mama Venerii eterne, între femei cea mai femeie.

De-acela când te văd frumoasă ș-ațâțător năzuinți stăpână,
În mine-un vifor se ridică și mintea mea îl înțelege
Pe bietul crai de-odinioară, ce-n răzvrătirea lui păgână
A pus cu biciul să te bată, ș-a pus în lanțuri să te lege.