Lună, lună, te văz lună

 

    Lună, lună, te văz, lună,
    Și-nfocată cu lumină,
    Răvarsă a tale rază
    O dulceață de viiață.
    Pe sămne nu poți sîmțîre
    La a mè nenorocire,
    De privești făr-de-ndurare
    A lăcrămilor vărsare,
    Și privești cu o răpire
    Jalnica mè tînguire
    Iar un flutur văz că zboară
    Bătînd dintr-o aripioară
    Cu aripile cernite.
    Ah ! iar sămne încumplite,
    Fluture și tu vestești ?
    Partea vieții omenești
    Arătîndu-le cernit,
    Arată-mi ce mi-ai hotărît.
    Ah ! moarte de mi-ar veni
    Din suflet o aș primi,
    Căci aș cunoaște-un hotar
    La acest păhar amar,
    Și sfîrșitul mi l-aș ști
    Pînă cînd m-ai chinui.