La o fântână

Doarme Roma prin ruine
Umplu crinii atmosfera
Cu miresme de demult.
Sunători din mandoline
Trec, zicându-şi “buona sera”.
Eu ascult:
Moare cântecul pe cale;
Gâlgâitul de chitară
Rar şi rar îl mai îngână.
A rămas acum pe vale.
Strajă nopţilor de vară,
O fântână.
Salve, limpede făptură,
Tu, ce-ai pus prin împrejururi
Floare albă lângă floare!
Prin scirocco şi căldură
Numai tu rămas-ai pururi
Cântătoare.