La mormântul unui poet
| La mormântul unui poet[1] de Ștefan Octavian Iosif |
| Publicat în revista Luceafărul, an. XIII, nr. 2, 1914, Sibiu |
Dorm versurile tale cu tine dimpreună
Și-n sărbători nu vine nici o femeie-n doliu
Pe groapa ta să toarne vin și oliu,
O lacrimă să verse, o floare să depună...
Căci vremea noastră-i tristă și de mizerii plină,
Dar alte generații în urma ei veni-vor:
Din negura uitării cu drag ademeni-vor
Icoana buzei tale, frumoasă și senină.
Când s-or preface-n țărnă acei ce te-ngropară,
Vei tresări, poete, chemat la viață nouă...
Va picură din gene dumnezeiasca rouă
Și-ți va-nflori pe groapă eterna primăvară!
___________
- ↑ Aceste versuri, inedite, sunt copiate de pe o carte poștală adresată de poet prietenului său Ilarie Chendi, doi buni tovarăși cari au murit aproape in aceeași vreme și dorm, alături, în același cimitir. Carta poștală poartă data „Paris, 15 Ianvier 1900“. Poetul îi scria prietenului său:
- „Dragă Ilarie,
- Îți mai trimrt următoarele versuri, tot pentru proximul număr al „Convorbirilor“. Țin ca să se publice toate odată, una după alta, — dacă vor fi admise. Iată-le.., (urmează poezia).