La Rîmnic

Primăvară cum s-arată,
Împodobită-nflorată,
Multe inimiori răneşte
Şi spre amor le porneşte.
Cu dor mare le cuprinde
Şi cu foc greu le aprinde.
Care alt leac nu mai are
Decît exohi plimbare.
Unii plec rîu pă vale,
De să răcorese în cale.
AIţii ies la Olt, să plimbă,
Vîntu-i bate, doru-şi schimbă.
Unii la Inăţeşti afară
Îşi potolesc a lor pară.
Şi de văd că nu le trece,
Beau şi cît-o apă rece.
Alţii pă Ia Cetăţuie
Merg focul ca să-şi răpuie
Şi d-acolo să pogoară
Cu durere mai uşoară.
Alţii în Capela suie,
Sicreturile să-şi spuie
Precum să obicinuieşte,
Fel de fel să răcoreşte.