La Rîmnic

 

Primăvară cum s-arată,
Împodobită-nflorată,
Multe inimiori rănește
Și spre amor le pornește.
Cu dor mare le cuprinde
Și cu foc greu le aprinde.
Care alt leac nu mai are
Decît exohi plimbare.
Unii plec rîu pă vale,
De să răcorese în cale.
AIții ies la Olt, să plimbă,
Vîntu-i bate, doru-și schimbă.
Unii la Inățești afară
Își potolesc a lor pară.
Și de văd că nu le trece,
Beau și cît-o apă rece.
Alții pă Ia Cetățuie
Merg focul ca să-și răpuie
Și d-acolo să pogoară
Cu durere mai ușoară.
Alții în Capela suie,
Sicreturile să-și spuie
Precum să obicinuiește,
Fel de fel să răcorește.

Această lucrare se află în domeniul public în întreaga lume, deoarece autorul a decedat acum cel puțin 100 de ani.