Karlsbad

Sunt fără număr, mutre somnolente
De ambe sexe, valuri nesfârşite
Trec spre izvor, stomacuri obosite
Din cele cinci diverse continente.

Par un cavou arcadele boltite
Subt ziduri sure, reci, indiferente,
Când dintr-un colţ răsună-n vagi accente
Un vals de Strauss cu note gâlgâite...

Aşa pe rând mulţimile s-adună...
Pe urma lor şi pasul meu s-abate,
Da! Iată-l plin paharul meu cu apă...

Încep să-l beau, şi liniştea mea gravă
Schiţiază parcă gestul lui Socrate
Când a sorbit din cupa de otravă!