Himera (Hasdeu)

 

De este-n lume-adevărat
Că-ndrăgostiții au aflat
În germinal sau în brumar
Avîntul altfel nesperat
E că-n himeră-și fac hotar.

Și pacea serii de-o iubesc
Cu umbrele ce amăgesc
Natura chiar – augusta mamă
E ca-n visare se voiesc
Și de himeră nu au teamă.

Ei rîd de vise-amăgitoare
Și nu se tem că omul moare
Că-n timpul lui Homer mai speră...
Sunt singuri fericiți sub soare:
Că fericirea – e-o himeră.