Hecatombe Sententiarum Ovidianarum

Hecatombe Sententiarum Ovidianarum (partea latină și traducerea românească folosind grafia modernă) de Publius Ovidius Naso, traducere de Valentin Frank von Franckenstein

Din Poezia românească de la origini la 1830, Antologie, glosar și bibliografie de Gabriela Gabor, Editura Fundației Culturale Române, 1996

Deligitur nemo nisi cui fama secunda est,
quae simul intonuit proxima quaeque fugat

Valachice:

Fiind mie bine mă cinstește lume
Cum fudge norocul sânt de djoc și glume.

Felix cui sua non feci dicere amica potest

Valachice:

Fericitu-i cel bărbat
Care are pat curat,
Cui nevasta poate zice
Nu am făcut, o, voinice!

Ut flerent oculos erudiere suos

Valachice:

Verse măcar lacrimile
Fetele și muierile
Nu gândi fii fără grije
Csel ce plânge nu se pise

Eximia est uirtus praestare silentia rebus
et contra gravis est culpa tacenda loqui

Valachice:

Cine are minte o are să tacă
Și când nu se cade să se nu tot grăiască.

Pollicitis dives quilibet esse potest

Valachice:

Ce-i făgăduiala
Fără dăruiala
Trecătoare brumă
Fum, vânt, praf sau spume
Iară ce-i în mână
Nu este minciună

Si rota defuerit tu pede carpe diem

Valachice:

Cine n-are cai și car să meargă cu folos
Strânge bine picioarele și umblie pe jos.

Scilicet omne sacrum mors inoportuna profanat,
Omnibus obscuras inicit illa manus.
Tendimus huc omnes, metam properamus ad unam,
Omnia sub leges mors vocat atra suas
Sed rigidum ius et inevitabile fatum.

Valachice

Câți oameni cuprinde ceastă lume mare
Ce groaznică moarte în putere are
Muncească măcar cu tot chipul vraciul
Și ziuă și noapte, nu-i găsește leacul.

Sibiu, 1679