Haiducul (Iosif, 2)

Uşoare neguri cresc din porumbişte
Şi arde viu luceafăru-n tărie...
Izvoarele în liniştea pustie
Îşi tînguie eterna lor restrişte.

Dar brazii stau încremeniţi ca nişte
Oşteni în şir, visînd o bătălie...
Un vînt uşor şi somnoros adie
Şi-n codru prinde frunza să se mişte...

Mierloiul sprinten şuieră o clipă ;
Un sturz ştrengar îngîn-o turturică ;
Vestind noroc, departe cîntă cucul...

Ce mîndră sărbătoare se-nfiripă !
Doinind din frunză vesel, pe potică,
Se duce-n sus, prin aluniş, haiducul ..